Să ne cunoaștem mai bine: Ana Rândunică

Să ne cunoaștem mai bine: Ana Rândunică

În cadrul acestei rubrici, îi vom cunoaște mai bine pe copiii care fac parte din familia ACS Academia Junior.

Mă numesc Ana Rândunică și sunt născută în data de 25 aprilie 2006. Sunt elevă în clasa a VII-a B, la Liceul Tehnologic “Constantin Cantacuzino” din Băicoi, orașul în care locuiesc. Materia mea preferată la școală este Limba și literatura română, la care, în clasa a VI-a, am participat la Olimpiada Națională.

Ca hobbyuri, îmi place să scriu povești și să pictez, activitate la care am câștigat numeroase concursuri. Pe lângă acestea, am practicat sport de când am fost mică. Am făcut câțiva ani înot, dar am renunțat pentru a mă dedica handbalului. Am făcut și echitație, însă nu la nivel de performanță, deoarece timpul nu-mi permite.

De aproape patru ani practic handbal la ACS Academia Junior Ploiești. La început mi-am dorit doar să fac puțină mișcare, însă, cu timpul, acest sport a devenit mult mai mult decât atât pentru mine. Am învățat ce înseamnă o echipă, ce înseamnă să pierzi, să câștigi, să cazi și să te ridici, ce înseamnă solidaritatea, respectul, ambiția și curajul.

Postul pe care joc în prezent este cel de pivot și simt că mi se potrivește. În viitor, mi-ar plăcea să învăț să joc și pe alte posturi, pentru că, din punctul meu de vedere, un jucător ambivalent este mult mai valoros.

Eu cred că într-o echipă este extrem de importantă o relație bună între jucătoare. Trebuie să avem încredere unele în celelalte, să ne ajutăm și să ne încurajăm. Astfel, echipa va funcționa ca un întreg și asta se va vedea în evoluția pe teren.

Ca orice copil care are un vis, am și eu modelele mele. O admir pe Cristina Neagu, care a fost recompensată de patru ori cu titlul de “Cea mai bună handbalistă a anului” de Federația Internațională de Handbal, fiind prima din istorie care a obținut această performanță. Pentru postul pe care joc, le am ca modele pe Crina Pintea, care joacă pentru echipa națională a României, și pe Oana Manea, care a fost, de asemenea, la lotul național.

Nu știu ce va fi peste zece ani, dar sunt sigură că voi continua să-mi urmez această pasiune, handbalul. Aceasta sunt eu: o fată mică, dar cu visuri mari!

Adaugă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *